Diferența dintre concentrare și meditație Diferența dintre concentrația

Concentrația vs meditația

Concentrarea și meditația sunt două stări mentale ale minții adesea confundate unul cu celălalt. În realitate, ambele state sunt foarte diferite.

Concentrarea este o stare de spirit în care mintea unei persoane este concentrată sau își îndreaptă toată atenția asupra unui anumit obiect, obiectiv sau beneficiu. Cuvântul este, de asemenea, aplicarea la actul și procesul de a avea această stare particulară de spirit. Concentrarea este opusul unei minți rătăcite sau nefocalizate. În această stare de spirit, există elementul de control, direcție, voință, hotărâre și acțiune în această stare particulară. Concentrarea permite o acțiune sau o activitate concentrată sau limitată spre o anumită intenție sau efect. Poate implica vizualizarea mentală, voința și recitația repetată.

Concentrarea se bazează pe autocontrol și focalizarea minții. De obicei implică o concentrare prelungită și conștiența minții. Aceasta implică lumea interioară (mintea persoanei) și lumea exterioară (mediul persoanei). Un alt factor de concentrare îl reprezintă faptul că oarecum cuprinde trecutul, prezentul și viitorul. Concentrarea este legată de trecut, deoarece este rezultatul unui eveniment. În timp ce prezentul se referă la actul actual de concentrare și viitor, există un efect sau un impact dorit de a face actul de concentrare.

În actul de concentrare, există actul de concentrare asupra obiectului. Există, de asemenea, o limită de concentrare. Are un start și o scenă finalizată. Adesea, concentrarea cauzează epuizarea și frustrarea, mai ales dacă nu se obține efectul dorit.

Pe de altă parte, meditația este și o stare de spirit. Meditația este adesea opusul concentrării. Natura meditației nu este o minte neocupată, ci o minte neclintită. Spre deosebire de concentrare, atunci când se efectuează această funcție, activitatea creierului este mai mică sau deloc.

Meditația nu necesită nici un fel de control, voință sau direcție. Mintea meditativă oferă mai multă libertate și mai puține restricții. Deși o minte concentrată poate duce la meditație, medierea însăși are mai puține sarcini asupra minții. Starea de meditație se concentrează asupra prezentului care este actul însuși. Scopul meditației este atingerea auto-realizării, conștientizarea prelungită și nu controlul sau efectul dorit.

În loc să-și concentreze mintea, meditația deschide mintea pentru lumea interioară a unei persoane. Mediul în meditație este practic inexistent. Este deseori o funcție de a obține o pace interioară sau un calm.

Rezumat:

1. Atât concentrarea cât și meditația sunt două descrieri pentru o anumită stare mentală. Ambele acțiuni pot duce la relaționarea și câștigarea direcției sau scopului.

2. Pur și simplu pus, concentrarea este un act pentru a obține o minte concentrată. Pe de altă parte, meditația este un act pentru a obține o minte neclintită. În ceea ce privește procesul, concentrarea poate duce la meditație.

2. Concentrarea necesită control, conștiință de sine și voință, în timp ce meditația necesită doar o conștientizare continuă. Concentrarea poate avea ca rezultat o minte autocentrată și autocontrolată, în timp ce medierea aduce auto-realizare practicianului.

4. Meditația necesită o activitate creierului mai puțin sau deloc, în timp ce concentrarea poate necesita o varietate de exerciții mentale cum ar fi focalizarea, vizualizarea și recitația repetată.

5. Concentrarea este adesea asociată cu o lume interioară (mintea persoanei) și cu lumea exterioară (mediul persoanei). Pe de altă parte, medierea se concentrează doar pe lumea interioară a persoanei.

6. În mediere, persoana nu are aproape nicio conștiință de acțiune; între timp, concentrarea presupune ca persoana să aibă un pic de conștiință pentru a face activitățile mintale.

7. Concentrarea poate provoca oboseală sau oboseală mentală datorită eforturilor și activităților desfășurate în această etapă. Pe de altă parte, meditația oferă ușurință minții.

8. Concentrarea nu este doar un act; aceasta implică și un obiect în timpul procesului. Meditația, pe de altă parte, nu necesită obiect pentru a-și atinge rezultatele.