Diferența dintre CDMA și WCDMA

rețele de telecomunicații pentru ca utilizatorii să acceseze resursele și serviciile rețelei. Deoarece spectrul este o resursă limitată, care este direct legată de capacitate, utilizarea eficientă a spectrului este o preocupare majoră în majoritatea propunerilor teoretice privind interfața aeriană. Altele decât CDMA, diferite metode de acces multiple sunt utilizate în întreaga lume în rețeaua de radio. Chiar dacă aceste metode de acces sunt dezvoltate în perioade diferite de timp, combinațiile acestor tehnologii sunt utilizate pentru utilizarea eficientă a spectrului. Când vine vorba de CDMA, versiunea nord-americană a tehnologiei a treia generație se numește cdma2000, care este o extensie a CDMA bazată pe TIA / EIA-95B, în timp ce versiunea europeană a CDMA din a treia generație se numește WCDMA.

CDMA

În general, CDMA este o tehnologie de acces multiplu care a fost introdusă după TDMA și FDMA. CDMA servește diferiți utilizatori cu secvențe de cod separate, în timp ce există și alte tehnologii de acces multiple care folosesc timpul, frecvența, spațiul și polarizarea pentru separarea accesului utilizatorilor. Când luăm în considerare proiectarea sistemului CDMA, accesul multiplu și manipularea interferențelor sunt complet diferite de sistemele de bandă îngustă. În CDMA, fiecare utilizator și-a răspândit semnalul pe toată lărgimea de bandă utilizând spectrul de secvență directă, în timp ce pentru alți utilizatori, acesta este prezentat ca zgomot pseudo-alb.

- WCDMA a fost selectat de către Institutul European de Standarde în Telecomunicații (ETSI) în 1998 ca schemă de interfață terrestrialair pentru sistemele de telecomunicații mobile universale (UMTS) pentru benzile de frecvență duplex diviziune de frecvență (FDD). WCDMA utilizează lățimea de bandă a canalului de 5MHz, 10MHz sau 20MHz pentru a trimite semnalele de date peste interfața aeriană. WCDMA amestecă semnalul original cu un cod de zgomot pseudo-aleator, cunoscut și ca Direct Sequence WCDMA. Prin urmare, fiecare utilizator ajunge la un cod unic, unde numai utilizatorii cu codul corect pot decoda mesajul. Folosind semnalul pseudo, semnalul original este modulat într-o lărgime de bandă mai mare, unde componentele spectrale ale semnalului original se scufundă în zgomot. Prin urmare, fără cod, jamverele pot vedea semnalul numai ca zgomot.

WCDMA folosește funcția Quadrature Shift Shift Keying (QPSK) ca schemă de modulație conform standardului original specificat de către Uniunea Internațională a Telecomunicațiilor (ITU) pentru rețelele 3G, care pot suporta 384 kbps în telefonul mobil mediu și 2Mbps în mediul staționar.

Care este diferența dintre CDMA și WCDMA?

WCDMA este o soluție propusă de 3G UTRAN, în timp ce CDMA este o tehnologie de acces. WCDMA folosește răspândirea directă (DS) ca structură de canal RF pentru legătura directă, în timp ce CDMA utilizează DS sau multicarrier.Diferitele versiuni ale tehnologiilor CDMA au evoluat de pe diferite continente, în timp ce WCDMA a fost versiunea europeană a tehnologiei CDMA. Ambele tehnologii folosesc modulul de împrăștiere cum ar fi QPSK echilibrat în legătura directă și QPSK cu două canale în legătura inversă. Unicitatea metodei de acces bazate pe CDMA este reutilizarea universală a frecvenței, unde toți utilizatorii din aceeași celulă și din diferite celule pot transmite și primi pe aceeași frecvență. Tehnologia CDMA introduce avantajele principale, cum ar fi capacitatea de adresare selectivă pentru fiecare utilizator separat, securitatea mesajelor și respingerea interferențelor. Selectarea corectă a codurilor cu corelație încrucișată redusă conduce la interferențe minime între utilizatori, unde putem obține o eficacitate spectrală mai mare în tehnologiile bazate pe CDMA.

Când se compară evoluția CDMA în diferite sisteme europene, americane și japoneze, majoritatea au un principiu similar, în timp ce diferă în rata cipului și în structura canalului. WCDMA este considerată o evoluție europeană a tehnologiei CDMA pentru specificațiile ITU din a treia generație.