Diferența dintre osteoblaste și osteoclaste | Osteoblaste vs Osteoclast

Osteoblastele vs osteoclastele Sistemul scheletic este compus, în principiu, din oase. Țesutul osoasă este considerat un țesut greu, dar rezistent, unic pentru vertebrate. Principalele funcții ale oaselor sunt de a proteja organele interne și de a oferi un suport rigid pentru atașarea musculară. Există trei tipuri de celule în țesutul osos; osteoblaste, osteoclaste și osteocite. Osteocitele sunt considerate osteoblaste mature și nu secretă matricea osoasă. Funcția osteocitului este menținerea metabolismului și schimbul de nutrienți și eliminarea deșeurilor. Osteoblastele sunt celule formatoare de os, în timp ce osteoclastele au funcția opusă de osteoblaste. Prin urmare, aceste două tipuri de celule controlează ratele de formare și defalcare a remodelarea osului sau oaselor.

Osteoblaste

Osteoblastele sunt celule mici, mononucleate, responsabile de formarea osoasă. Ei au capacitatea de a sintetiza matricea de colagen, unde are loc mineralizarea. În plus, aceste celule sunt importante pentru întreținerea, creșterea și repararea oaselor. În oase, numai osteoblastele posedă receptori ai hormonului paratiroid (PTH). Atunci când osteoblastele sunt activate de PTH, osteoblastele eliberează citokine care stimulează direct și indirect osteoclastele, care în cele din urmă măresc numărul și activitatea osteoclastelor. Originea osteoblastelor provine de la celulele osteoprogenitoare situate în periosteu și în măduva osoasă.

-> Osteoclastele

Osteoclastele au unele caracteristici ultrastructurale unice, cum ar fi nucleele multiple, mitocondriile abundente si un numar mare de vacuole si lizozomi. Caracteristica cea mai caracteristică a osteoclastelor este prezența zonelor de etanșare și a marginilor de rugină. Zonele de etanșare (sau zonele limpezi) sunt alcătuite din bandă groasă de actină care servește pentru fixarea osteoclastelor pe suprafața osoasă și pentru izolarea zonei de resorbție din mediul înconjurător. Funcția principală a osteoclastelor este resorbția și degradarea osului; prin urmare, ele ajută la remodelarea osului, în timp ce distrug celulele osoase și reabsorb calciu. În plus, osteoclastele ajută la menținerea concentrațiilor de calciu din sânge la niveluri optime. În procesul de remodelare a oaselor, acțiunile osteoclastelor sunt mediate de osteoblastele prin citokine.

Osteoblaste împotriva osteoclastelor

• Progenitorii osteoblastilor sunt derivați din celulele stem mezenchimale pluripotente, în timp ce cele ale osteoclastelor sunt derivate din celule hematopoietice de linii granulocitare-macrofage.

• Osteoblastele mediază activitățile osteoclastelor prin eliberarea citokinelor.

• Osteoblastele posedă receptori pentru hormonul paratiroidian (PTH), în timp ce osteoclastele nu au.

• Osteoblastele promovează formarea oaselor în timp ce osteoclastele promovează distrugerea osoasă.

• Osteoblastele devin osteocite, în timp ce osteoclastele nu o fac.

• Osteoblastele sunt mai mici și mononucleate, în timp ce osteoclastele sunt mai mari și multinucleate.