Comparație între seboree și eczeme Diferența între
Seboreea și eczema sunt ambele afecțiuni inflamatorii ale pielii. Seborrheea este prezentată prin roșeață, leziuni și mâncărime ale pielii. Seborrhoea afectează în principal pielea feței, a scalpului și a altor zone ale corpului, cum ar fi pubisul și vintre. Principalele simptome ale seboreei sunt mâncărimea și senzația de arsură a zonelor afectate. Aspectul petelor galbene sau grase pe piele este o caracteristică distinctă a seboreei. Prezența fulgi de mătreață pe scalp este, de asemenea, un simptom comun al seboreei. Seborrheea este predominantă în interiorul urechilor, pe frunte, pe sprâncene și în jurul nasului. Tulburarea este asociată cu disfuncția glandei sebacee. Cauzele principale sunt frigul, stresul și dezechilibrul hormonal.
Principalele cauze sunt tulpinile fungice ale "Malassezia" și o deficiență nutrițională a zincului. Malassezia hidrolizează sebumul uman, care eliberează un amestec de acizi grași saturați și nesaturați. Acizii grași saturați sunt preluați de Malassezia, în timp ce acizii grași nesaturați intră în stratul cornos al pielii. Datorită structurii lor neuniforme, ele degradează funcția de barieră a pielii, conducând la reacții de iritare și inflamație.
Lipsa vitaminelor (B12, B6 și A), persistența bolilor imunodeficienței cum ar fi HIV și tulburările neurologice cum ar fi Parkinsonismul conduc, de asemenea, la sebororeea. Managementul include tratamentul cu antifungice, keratolitice și steroizi. Terapia fotodinamică cu lasere UVA și UV-B inhibă creșterea speciei Malassezia.
Eczemul sau dermatita este indicată de pete cutanate, eritematoase și strivire pe piele. Eczemele sunt mai frecvent denumite "dermatita atopică", deoarece cauzele predispozante sunt atribuite factorilor genetici. Dermatita este considerată în principal ca o afecțiune acută, în timp ce eczema este în principal considerată o afecțiune cronică. Dryness și erupțiile cutanate recurente sunt simptome tipice ale eczemelor. Zonele de decolorare temporară a pielii sunt de asemenea observate în eczemă. Eczemele pot fi clasificate după locația lor (de exemplu eczemă în mâini), prin aspectul ei (eczemă discoidă) sau de cauză (eczemă varicoasă). Academia Europeană de Alergie și Imunologie Clinică a clasificat eczemele în eczeme alergice de contact și eczeme nonalergice.
Cauza eczemelor a fost atribuită cauzelor de mediu și genetice. Se presupune că mediile neobișnuit de curate predispun la eczema unui individ. Acest lucru se datorează faptului că un mediu curat nu oferă o oportunitate pentru dezvoltarea imunității. Acest lucru duce la creșterea riscului de astm bronșic și de afecțiuni alergice, inclusiv eczemă. Cauzele genetice includ implicarea genelor filaggrin, OVOL 1 și ACTL9.Astfel de gene sunt responsabile de eczeme atopice sau de eczeme nonalergice.
Diagnosticul eczemei se face prin examinări fizice, istoricul unui pacient și teste de patch-uri. Tratamentul include utilizarea de hidratante care conțin ceramide, în timp ce flare-up-urile sunt administrate cu corticosteroizi. În general, antihistaminicele nu sunt recomandate.
Scurte comparații ale seboreei și eczemei sunt explicate mai jos:
| Caracteristici | Seboree | Eczeme |
| Identitate | Tulburare inflamatorie a pielii | Dezvoltare |
| Acută | Cronică | Șanse de recurență |
| Scăzut | Foarte înaltă | Simptome frecvente |
